PRIMA INTREBARE

Stăteam pierdută-n gândurile mele
Si mă-ntrebam de vor veni  vremuri mai grele.
Era în anii 90, după revolutie
Când ne gândeam cu totii de vor găsi solutii.
 
Si cum săteam asa privind în zare
În gând  îmi vine-o întrebare.
Oare…mi-ai trimite vreun răspuns
La întrebarea care mintea mi-a străpuns?
 
Încet, încet ochii spre cer ridic
Si-ntreb asa-ntr-o doară: Existi măcar un pic?
Ce faci Tu acum, mă urmăresti pe mine?
Să vezi dacă gresesc sau dacă fac vreun  bine.
 
Aceasta-i întrebarea ce mi-am pus
Si asteptam de sus să vină un răspuns.
Iar după  două zile ,o colegă mi-a adus
O carte,ca să primesc răspuns de la cel de sus.
 
Viată după viată, cartea se numea
Si m-a impresionat de ce-am citit în ea.
Atunci, încet, încet eu am aflat
Că nu suntem hazardul, că doar El ne-a creat.
 
Nu m-a lasăt să zac în ignoranta mea
El mi-a trimis răspuns la ce mă frământa.
 
 
 
 
 

Leave a reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X